skip to content

Alaturi cu drumu

Alaturi cu drumu von Nora Iuga

Preis pro Stück:
Lei 35 / € 11,90
Inkl. Mwst.: 5% (Lei) / 7% (EUR)
zzgl. Versandkosten

auf Lager

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 84 S.; 20x14cm , Broschiert
Erscheinungsjahr: 2018
Verlag: Bukarest, Casa de Pariuri Literare
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9786069900727

Ilustrator Coperta: Vlad Rotaru

Preambul

Cînd te nasti cu stigmatul artei pe coapsa dreapta - "iata, lumea noastra e fascinanta", spune comentatorul la TVR, "dar daca nu-l desenezi, gîndul nu se vede" -, de aceea, iata poza!
Ne aflam pe la începutul anilor '80. Mircea Ciobanu, redactorul nostru la Cartea Româneasca, ne propune un pariu. Ia o carte, învelita în hîrtia albastra de pe birou - o carte ca "Anonimul venetian" -, ne citeste un paragraf, închide volumul si ne cere sa-i stabilim "sexul", sorry, am vrut sa spun "genul". Eram în biroul acela vreo cinci poeti si prozatori. Toti am spus într-un glas: "E poezie!" Atunci Mircea Ciobanu a dezbracat cartea si pe coperta scria "Petre Salcudeanu - Biblioteca din Alexandria, Roman". Salcudeanu era un scriitor apreciat în epoca. Dar niciun critic nu i-ar fi depistat vreodata o cît de timida înclinatie perversa spre poezie. El era considerat "prozator" prin excelenta. Orice esuare spre vreo experienta neortodoxa era absolut exclusa. Si totusi, verdictul unanim, pronuntat de scriitorii participanti la "Ghici, ghicitoarea mea!" a fost clamat în cor "poezie". Va veti întreba ce m-a împins sa va povestesc în deschiderea acestui volum, probabil ultimul de "poezie" pe care-l public, aceasta istorioara, cu siguranta uitata de ceilalti participanti la dezlegarea enigmei. Ei bine, volumul de poezie alaturi cu drumu, pe care-l aveti în mîna, vine în replica la pariul propus de Mircea Ciobanu, cu vreo patruzeci de ani în urma. Cred ca prin 2005, la editura Vinea a aparut cea mai controversata carte a mea, "Lebada cu doua intrari", unii confrati considerînd-o geniala, altii "literatura de divertisment, buna de citit în tren cînd pleci la mare", citat aproximativ din cronica reputatului critic literar Al. Cistelecan. Cartea s-a impus atentiei juriului pentru acordarea Premiului Uniunii Scriitorilor, dar lebada buclucasa a fost respinsa, fiindca stimabilii mei confrati n-au stiut la ce specie s-o încadreze, "poezie" sau "proza"?
Sînt un scriitor care a publicat 17 volume de poezie, 5 romane, un volum de teatru, numeroase volume de interviuri, doua jurnale de calatorie si peste 35 de traduceri din literatura germana. Toata viata mea a fost un dialog neîntrerupt, aproape un adevarat duel între gînd si cuvînt, o dezbracare completa sau o deghizare abila, un permanent travesti care reprezinta subiectul în toata natura lui. Cine se exprima atît de deplin si fara nici o intentie de ordonare a instinctului sau verbului, cine nu-si asculta decît dicteul inteligent al propriei voci nu poate sa scrie în custile confortabile, rezervate prozei, poeziei sau teatrului... nu uitati ca i-am avut profesori pe Joyce si pe Gellu Naum. Nu pot sa scriu cînd barierele între genuri sînt lasate. Ce sa fac, sînd un scriitor care nu se simte bine decît în no man's land, unul care traieste în afara oricarei identitati. De aceea scrisul meu nu are granite. Tot ce iese din stiloul meu pe hîrtie ia orice forma în care gîndul trece de pe un trotuar pe altul fara sa tina seama de stop. Scrisul meu rupe gardurile, trece pe sub usi în cascade... imaginati-va o viitura, carînd cu ea voci, placi de patefon, telefoane, sirene, sonerii, alarme, foi de carti nenumerotate, de-a valma - "acesta e sufletul meu, Rachel, rugati-va pentru el!" Sînt un homeless, fug din orice intimitate. Asadar ma puteti contrazice, dar eu nu renunt sa cred ca artistul nu se va putea spune pe sine total, decît fiind nesupus si "sarind pîrleazul", cum se spunea în copilaria mea. Probabil ca lebada a stiut din capul locului ca nu poate avea o singura intrare si de-aceea si-a luat lumea-n cap si-a pornit-o pe usa din dos, cum iese "poezia" din "proza", alaturi cu drumu.
Nora Iuga

a profitat de ocazie
pe 23 aprilie frica lui de musafiri în noaptea aia ascuns la betoniera între cufe îl cautam cu lampase didi încerca sa ma linisteasca tiberiu a profitat de ocazie s-a dus la femei realitatea mi se uita pe geam un prieten nu l-am mai vazut demult în tramvai printre necunoscuti miros de tuica dam mîna peste un cîine întins pe bocanci si sandale între doua rînduri de dinti inima ta usoara ca o particula de heliu în scrînciobul poeziei nu se petrece niciodata se toarce doar sub mîngîierea unei mîini fara mîna

ne trimiteam scrisori
mîine se duce la atelier amesteca vopselele si se gîndeste la monada aia prea strîmta pentru mine trupul lui ma respinge sînt un transplant incompatibil dar e bun e îngrozitor sa nu poti învinui ce pierzi si nici pe tine nici pe dumnezeu sa nu poti învinui nimic într-o lume a mortilor ne trimiteam scrisori sînt bine ora 16:30 ma duc la vernisajul lui doris ora 17:30 beau un vin ora 18:30 dionysos si apollo îsi împletesc pletele seara dincolo de parapet tentatia e maxima cînd urca febra în caraibe

Diese Artikel könnten Sie auch interessieren: