skip to content

Despartirea de Bucuresti

Despartirea de Bucuresti von Victor Ieronim Stoichita

Preis pro Stück:
Lei 39 / € 13,00
Inkl. Mwst.: 5% (Lei) / 7% (EUR)
zzgl. Versandkosten

bestellbar

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: Softcover/Paperback
Verlag: Humanitas
Sprache: Rumänisch
ISBN: 9789735050627

Cu Despartirea de Bucuresti, cunoscutul istoric de arta Victor Ieronim Stoichita îsi face debutul stralucit în proza literara, evocând, într-o „povestire" scrisa la persoana întâi, viata din România deceniilor sase si sapte ale secolului trecut, lumea în care generatia naratorului anonim si-a petrecut copilaria si tineretea. Este o lume alcatuita din amintirile celor mari si din descoperirile celor mici, o lume bântuita de spaime si vorbind în soapta, care si-a pierdut rosturile dinainte si încearca sa supravietuiasca pustiului „vremurilor noi" de dupa razboi. O galerie de personaje memorabile, puse în situatii care mai de care mai graitoare, trimite totusi cu gândul la subtilul cititor de tablouri care este autorul. Mai presus de toate însa, ritmate de evenimentele epocii, crâmpeie din viata cotidiana a unei familii prinse sub tavalugul istoriei sau din framântarile tinerilor ce-si cauta un drum în viata în acele vremi se perinda prin fata cititorului de azi, amintindu-i felul în care un timp necrutator a stiut sa frânga atâtea si atâtea destine.

Cartea a primit în 2015 Premiul pentru raspândirea limbii si literelor franceze decernat de Academia Franceza.

Iata-i. Sunt toti aici. Sarbatoream ceva, dar nu mai stiu ce anume. Stalin murise de trei ani. Bunicul, profesor universitar, fusese eliberat din închisoare, ca si unchiul meu, inginer si print. Poate ca nu sarbatoream de fapt nimic, numai dorinta de a trai si o anumita întoarcere la realitate, care putea sa însemne: „N-o sa mai fie niciodata ca «înainte», dar..."
În august 1964, orasul s-a umplut de fantome. Erau, în majoritatea lor, barbati de o anumita vârsta, uneori si femei, cu totii foarte palizi, contrastând, în acel sfârsit de vara, cu oamenii care se întorceau din vacanta. Erau tacuti, aveau privirea ratacita. Îi recunosteai dupa hainele din alte timpuri, precum si – asa mi se parea – dupa un oarecare miros de mucegai. Erau cei care scapasera din puscarii, ultimii detinuti politici, eliberati prin decret ministerial, despre care se vorbea în soapta de o vreme. Multi aveau în spate cinci, zece, chiar cincisprezece ani de închisoare. Unii nu mai stiau încotro s-o apuce, neavând habar daca membrii familiei lor mai traiau sau daca reusisera între timp sa plece din tara.

Diese Artikel könnten Sie auch interessieren: