skip to content

< voriger Artikel   nächster Artikel >

Lumea ca literatura. Amintiri

Lumea ca literatura. Amintiri von Ioan Grosan

Preis pro Stück:
Lei 23 / € 5,92
Inkl. Mwst.: 5% (Lei) / 7% (EUR)
zzgl. Versandkosten

auf Lager

Kategorie: Bücher
Seiten / Format: 12 x 18.5 cm
Erscheinungsjahr: 2014
Verlag: Polirom
Sprache: Deutsch
ISBN: 9789734649754

Având convingerea ca nu orice eveniment poate fi fictionalizat si trecut în literatura, Ioan Grosan aduna în volumul sau memorialistic astfel de întâmplari pe care le-a trait si pe care nu le-a inclus in cartile de beletristica. Anecdotica acestei carti nu este însa mai putin savuroasa si spectaculoasa, episoadele decupate acoperind câteva decenii si cele mai diverse medii, în România si în strainatate. De la aventurile spumoase pe care le-a trait el însusi la Festivalul de la Cannes sau la motelul Dracula din pasul Tihuta pâna la episoade la care a fost sim-plu martor — cum sunt intâmplarile pline de haz avându-i ca protagonisti pe taranii maramureseni sau amintirile depana-te de niste veterani de razboi la o terasa din Timisoara Ioan Grosan ne delecteaza cu povesti care depun marturie, dupa spusele sale, „despre o anumita atmosfera, un anumit timp si anumiti, minunati, oameni". • „Pe Ioan Grosan îl preocupa, mai mult decât orice altceva, sufletul omenesc. E1 dovedeste, prin scrisul sau, ca sufletul omenesc este nemuritor, daca nu ca entitate metafizica, atunci ca subiect pentru literatura." Alex. Stefanescu Precizare Nu fac parte dintre acei scriitori care considera ca orice intâmplare mai interesanta, traita sau auzita de ei, trebuie trecuta în literatura. Nu tot ce exista sfârseste într-o carte, cum credea Mallarme. Lumea „reala" are povestile ei nescrise, „literatura" ei secreta, care, cu semnificatii, i.,si este suficienta siesi si nu mai are nevoie sa fie — cum sa zic? — „fictionalizata". Am povestit în mai multe rânduri, în diverse împrejurari (mai ales la chefuri, desigur), asemenea întâmplari sau „situa-cum le-ar spune Maestrul nostru, al tuturor, I.L. Caragiale. Auzindu-ma nu o data, amicul meu, infatigabilul Dan Mircea Cipariu, mi-a zis: „Mai Ioane, de ce nu scrii tu toate chestiile astea? E pacat sa se piarda.